Sondaj

Cat timp ati asteptat in vederea consultatiei, ultima data cand ati fost la medic?

 sub 15 min.
 15-30 min.
 31-45 min.
 45 min-1 ora
 O ora si jumatate
 2 ore sau peste

Psihologia experientei constiente. Despre trezirea interioara si maturizarea psihologica
 

Discursul Dlui. Cristian Hotoboc: Pacientul – centrul sistemului de sanatate

Discursul Dlui. Cristian Hotoboc: Pacientul – centrul sistemului de sanatate

Forumul „Pacientul – centrul sistemului de sănătate” s-a desfasurat joi, 3 decembrie 2015, la Palatul Cotroceni, in prezenta Presedintelui Klaus Iohannis.

 

Forumul, organizat de Alianța Pentru Sănătate din România (APSR) în colaborare cu
Președinția României și cu Alianța Pacienților Cronici din România (APCR), s-a
bucurat de prezența activă a președintelui României, Klaus Iohannis, care a ținut un
amplu discurs în care a reafirmat prioritățile esențiale ale sistemului de sănătate.

La evenimentul care a reunit 120 de persoane au participat conducătorii Ministerului
Sănătății și cei ai CNAS, alături de reprezentanți ai peste 40 de organizații de
pacienți pe diverse patologii, cu largă reprezentativitate, precum și reprezentanți
ai marilor organizații ale furnizorilor de servicii și produse medicale.

În deschiderea forumului, Domnul Cristian Hotoboc, Președintele Alianței Pentru
Sănătate din România, a ținut un discurs care s-a bucurat de o apreciere unanimă:

Stimate Domnule Președinte,
Doamnelor și Domnilor,

În calitate de președinte al Alianței pentru Sănătate din România, permiteți-mi să vă mulțumesc pentru receptivitatea pe care ne-ați arătat-o găzduind și participând la Forumul „Pacientul – centrul sistemului de sănătate”. Cred că educația, sănătatea și infrastructura sunt domeniile cheie în care trebuie să facem progrese pentru a recupera decalajele de dezvoltare față de restul statelor Uniunii Europene. Îmi exprim speranța că acest Forum nu va rămâne un eveniment izolat, ci va fi începutul unui proces în care actorii implicați vor identifica și pune în aplicare soluții de creștere a calității serviciilor medicale în țara noastră.

Îmi voi continua intervenția cu câteva considerații despre viitorul sistemului sanitar:
Scenariile demografice publicate anul acesta de Divizia Populație a Organizației Națiunilor Unite preconizează că populația României va scădea sub 15 milioane de persoane în anul 2050, pe fondul menținerii actualelor cote ale natalității și emigrației. Acest proces va avea consecințe multiple asupra capacității statului român de a asigura nevoile de servicii publice, mai ales cele medicale.

Bolile cronice înregistrează prevalențe mari și incidențe în creștere susținută comparativ cu deceniile anterioare: deja două treimi din cheltuielile cu servicii spitalicești sunt generate de complicațiile bolilor cronice, iar 90% din cheltuielile cu medicamente compensate sunt asociate indicațiilor de boli cronice. Aceste tendințe vor continua, fiind alimentate în special de îmbătrânirea populației și schimbarea stilului de viață.

Scăderea populației va cauza diminuarea treptată a bazei veniturilor publice. În următorii cincisprezece ani raportul dintre salariați și pensionari se va inversa; prin urmare, sistemul de asigurări sociale de sănătate va trebui să folosească resurse relativ mai reduse pentru a satisface nevoi în creștere.

Perspectivele ar fi mai pozitive dacă România nu s-ar confrunta cu un dezechilibru structural major între beneficiarii serviciilor publice și contribuabilii la bugetele publice: toți locuitorii consumă servicii, dar mai puțin de jumătate contribuie. Există un bazin de peste 3 milioane de români activi - șomeri, persoane ocupate în agricultură, lucrători la negru - care nu plătesc impozite directe, dar sunt beneficiari de servicii publice, inclusiv medicale.

În aceste condiții, se ridică întrebarea dacă sistemul nostru sanitar este pregătit pentru provocările viitorului. Primul pas în aflarea răspunsului este să stabilim dacă sistemul răspunde optim la cerințele actuale. În cele ce urmează mă voi evidenția unele dintre cele mai importante neajunsuri:

În prezent, calitatea serviciilor și satisfacția pacienților nu reprezintă preocupări efective pentru autorități și furnizori, deoarece sistemul de decontare nu le valorizează. Metodele de tarifare încurajează consumul de servicii și nu stimulează prevenția. Fiind plătiți per serviciu, furnizorii câștigă atunci când pacienții lor sunt bolnavi și solicită servicii în mod repetat.

Asistența medicală nu este coordonată; nici un actor nu își asumă rolul de a ghida pacientul prin sistem. În consecință, atunci când suferă de o afecțiune complexă, pacientul este trimis de la un medic la altul și solicită opinii repetate până la stabilirea diagnosticului final. De multe ori, el se pierde în labirintul sistemului și nu obține vreo soluție pentru problemele sale. Astfel, casa de asigurări decontează numeroase servicii inutile, iar pacientul este nemulțumit de experiența avută.

Dezvoltarea asistenței medicale în ambulatoriu este insuficientă. De exemplu, centrele de permanență pentru asistența primară sunt organizate sporadic. În consecință, serviciile medicale spitalicești în regim de urgență sunt suprasolicitate de pacienți cu probleme minore deoarece sunt convenabile, gratuite și, aparent, rezolvă orice afecțiune acută.

Structura actuală a spitalelor este tributară secolului trecut, când majoritatea afecțiunilor erau acute, iar spitalul trebuia să dețină toate tehnologiile și personalul necesare rezolvării lor. Între timp, profilul morbidității în România s-a schimbat; astăzi, prevalează bolile cronice, pentru care spitalul nu este cel mai eficient furnizor, iar tehnologiile medicale fac posibilă gestionarea multor afecțiuni în ambulatoriu.

Salarizarea personalului din spitalele publice nu stimulează performanța și munca. Salariul fix descurajează mobilitatea medicilor către spitale de rang inferior, care nu reușesc să satisfacă cererea de servicii din zonele arondate. În schimb, nivelul redus al remunerației și condițiile de muncă îi încurajează să caute locuri de muncă în alte state ale Uniunii Europene.

Echilibrul bugetar al sistemului de asigurări sociale de sănătate depinde an de an de subvenții de miliarde de lei de la bugetul de stat. Motivul este că CNAS finanțează, din impozitele achitate de cei nouă milioane de contribuabili, servicii medicale curative, servicii de urgență și de prevenție pentru alte nouă milioane de persoane care nu contribuie.

În politicile de contractare încă se fac discriminări între furnizorii publici și privați de servicii, așa cum s-a întâmplat în anul 2013 cu numărul spitalizărilor contractate și în acest an cu valoarea decontată pentru spitalizările continue, după majorarea salariilor din spitalele publice.

Încheind analiza situației actuale în sfera politicilor publice, remarcăm faptul că Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, elaborată la insistențele Uniunii Europene și precondiție pentru accesarea fondurilor structurale, nu este implementată. De la adoptarea sa, obiectivele de reformă și direcțiile de acțiune au rămas pe hârtie; nu au fost elaborate planuri operaționale, nu au fost dezvoltate proiecte de implementare, nu a fost publicată nicio evaluare. Practic, reforma în sănătate este blocată.

În opinia APSR, sistemul sanitar din țara noastră nu răspunde adecvat imperativelor prezentului, cu atât mai puțin provocărilor viitorului. De aceea, este necesar să concepem și să punem în aplicare reforme structurale care să-l facă mai eficient în utilizarea resurselor și mai receptiv la nevoile pacienților. Permiteți-mi să propun câteva obiective strategice:

Creșterea în termeni reali a alocărilor din surse publice către serviciile medicale nu este realistă. Nu credem că veniturile publice din România vor atinge curând măcar 35% din PIB, ca să nu vorbim de media de 39% din PIB a statelor membre UE din Europa centrală și de est. De aceea, sistemul sanitar trebuie să-și propună să facă mai mult și mai bine cu resursele existente. În acest sens, considerăm necesare schimbări în organizarea și finanțarea serviciilor, comportamentul furnizorilor, precum și în contribuția populației la menținerea stării de sănătate.

Resursele sistemului de asigurări de sănătate trebuie să fie predictibile. În acest sens, toți asigurații trebuie să contribuie, direct sau prin fonduri alocate transparent de la bugetul de stat (de exemplu, pentru copii, elevi, studenți, persoane întreținute și pacienți fără venituri).

Autoritățile trebuie să acorde importanță mai mare calității serviciilor, performanței și valorii adăugate obținute și să diminueze eforturile de control al formularisticii, procedurilor administrative și documentelor justificative.

Sistemele de plată trebuie diferențiate în funcție de specificul serviciilor, folosindu-se întreaga varietate de metode existente. Ele trebuie să încurajeze calitatea, multidisciplinaritatea, serviciile complete la furnizor, rezolvarea cazurilor în ambulatoriu și prevenția.

Orice plan de reformă a sistemului de sănătate și de eficientizare a cheltuielilor lui trebuie să acorde atenție bolilor cronice. În acest sens, populația trebuie să își asume un rol mai activ în menținerea stării de sănătate. Până în prezent, campaniile publice nu au avut o eficiență deosebită. Din experiența noastră și nu numai, știm că oamenii răspund mai ușor la stimulente și constrângeri financiare, atât timp cât există curajul de a le legifera.

Domnule Președinte,

Complexitatea sistemului sanitar face dificilă ajungerea la un numitor comun chiar și pentru subiecte aparent simple. Reforma sistemului este o temă cu implicații în fiecare familie din România și susceptibilă multor controverse.

De aceea, consider vitală implicarea dumneavoastră și a Administrației Prezidențiale în concepția și promovarea unor propuneri viabile. În acest scop, va propun stabilirea unui grup de experți, sub patronajul Administrației Prezidențiale, care să redacteze, împreună cu reprezentanții Ministerului Sănătății și ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, într-o abordare holistică, programe de reformă pe domenii esențiale, de exemplu: politica privind resursele umane, inclusiv salarizarea, managementul pacienților cu boli cronice, reorganizarea spitalelor publice sau gestiunea informațiilor în sistemul sanitar.
Soluțiile identificate ar trebui apoi dezbătute cu toți actorii implicați, inclusiv partidele politice, astfel încât implementarea lor să fie asigurată oricine s-ar afla la conducerea Guvernului. Numai în acest mod putem reconstrui o bază solidă pentru serviciile medicale din țara noastră.

Vă asigur că Alianța pentru Sănătate din România este un partener de nădejde în tot acest demers.

Vă mulțumesc.

Foto: Flickr
« inapoi

Articol vizualizat de 1007 cititori


 
 
Reteaua Info-Sanatate
Harta Spitale si Centre Medicale

© Asociatia Info-Sanatate, 2006-2017
    Info-Sanatate este operator de date cu caracter personal nr. 26805