Boli si tratamente
vezi toata lista

Sondaj

Cat timp ati asteptat in vederea consultatiei, ultima data cand ati fost la medic?

 sub 15 min.
 15-30 min.
 31-45 min.
 45 min-1 ora
 O ora si jumatate
 2 ore sau peste

 

Autismul si campul de prezenta pre-constienta

Autismul si campul de prezenta pre-constienta

O ipoteză științifică privind autismul, plecând de la psihologia transpersonală. Autorul propune o nouă modalitate de conectare cu copiii cu autism, bazată pe ascultarea reală a copiilor.

 

Articol preluat de la www.armonie.ro.
Autor: Ovidiu Brazdău

“Unii copii cu autism se nasc cu un nivel ridicat al conect
ării cu câmpul de prezență pre-conștientă (fundamental awareness), altfel spus se nasc cu un potențial ridicat al abilității de a fi “martor” (witnessing awareness), ceea ce duce la o călătorie de dezvoltare diferită de ceea ce știm în mod obișnuit”.

Am lansat această ipoteză în 2013 si am publicat-o într-un capitol dintr-o carte, în care scriam despre Witnessing awareness and modes of cognitive consciousness. De atunci, am avut ocazia să discut și să explorez această perspectivă împreuna cu câțiva terapeuți ABA și cu părinți care au copii diagnosticați cu autism. Acest articol își propune să exploreze “cum” sunt diferiți unii copii cu autism. În limba română nu avem încă o terminologie, astfel că în acest articol folosesc câteva aproximări. Voi folosi însă și conceptele in engleză, pentru a ușura procesul de înțelegere.

The Witness (Sinele observator, martorul interior) – este centrul ființei, cel care observă tot ce se întâmplă. Poate fi înțeles și simțit ca cea mai de sus poziție perceptivă, un fel de higher order representation, sau ca o altă frecvență. În general, tehnicile de mindfuless așa cum sunt promovate în prezent tind să conducă spre un fel de observator interior, din ce în ce mai profund, o supra-structură care iese din 2D și vede lumea ca 3D. Apoi 3D văzut din afară devine 4D, etc. Totuși, această cale nu duce la ieșirea din eu, ci doar creează suprastructuri peste alte suprastructuri, pe aceeași frecvență. Și menține o iluzie mai complexă, cu un fel de entitate care observă de deasupra.

În experiența mea, sinele observator este o altă frecvență. Și la această frecvență se ajunge prin abandonare, nu prin acțiune. Dar asta e tot, nu mai e nevoie de nicio "grație" a vreunui zeu. Abandonul însăși este o stare de grație. Sinele observator nu are identitate, el doar “există”, este în afara minții, în afara eului, în afara corpului. Este cel care observă inclusiv lipsa minții. Câteva informații despre experiența “Eu sunt” sunt disponibile aici.

Fundamental Awareness (prezență pre-conștientă)
. Conceptul de awareness este descris astfel în limba engleză: “the background radar of consciousness, continually monitoring the inner and outer environment. One may be aware of stimuli without them being at the center of attention”[1]. Prezența pre-conștientă este abilitatea de a ști că un stimul există, chiar fără a exista reprezentarea mentală a acelui lucru.

Pure awareness sau fundamental awareness se referă la câmpul colectiv de prezență pre-conștientă în care toate ființele sunt interconectate. Poate un fel de câmp morfogenetic de o anume frecvență. Un alt concept similar este formless awareness.

Atenția – este procesul de focusare a acestei prezențe pre-conștiente, către o zonă anume (narrow focus, tunnel vision) sau către întreg câmpul perceptiv (global vision, sau open focus).

Experiența conștientă se formează prin îmbinarea celor trei procese: Sinele observator folosește atenția pentru a atrage informații din mediu. Ca urmare, mintea realizează o reprezentare mentală (conceptuală sau vizuală) a obiectului sau fenomenului. Abia atunci când această imagine se formează, putem spune că avem o experiență conștientă.

În engleză se mai folosește termenul conscious awareness, pentru a face referire la prezența conștientă.În explorarea autismului, conceptul de fundamental awareness este important: ipoteza mea este că unii dintre acești copii sunt conectați foarte puternic cu câmpul de prezență pre-conștientă, și au în mod dominant activată atenția globală, însă le lipsește abilitatea de a forma reprezentări (concepte) despre ceea ce simt și văd.

Volumul de informații perceptive pe care îl accesează simultan este însă mult mai mare, comparativ cu alți copii.

Ce înseamnă o conectare profundă?

De ce copiii cu autism par a fi “în lumea lor” și lucrul terapeutic cu ei este foarte dificil? Eu cred că inabilitatea adulților de a se conecta cu copiii cu autism provine din inabilitatea de a fi prezenți în spațiul de prezență pre-conștientă, sau “fundamental awareness”, în care trăim ca într-un fel de “supă”.

Abilitatea de a fi “martor” al spațiului care ne înconjoară este o capacitate care se dezvoltă în stadiul ego-aware al evolutiei personalității, conform teoriei de evoluție psihologică descrisă de Susanne Cook-Greuter. Este nevoie de dezvoltarea abilității de “a fi”, în constrast cu “a face”, “a gândi”, “a simți”. Cu alte cuvinte, este nevoie de trăirea experienței de “eu sunt”.

În articolul “Dezvoltarea personală și trezirea interioară, o perspectivă psihologică post-convențională”, am descris ce înseamnă să trăim în acest spațiu de prezență pură, și care sunt mecanismele prin care unii oameni pot fi simultan în eu (minte, corp, emoții) și în afara eului (martor), în spațiul de prezență pre-conștientă. Consider că este foarte important ca părinții și terapeuții care lucrează cu copii cu autism să lucreze întâi cu ei înșiși, pentru a-și dezvolta abilitatea de prezență conștientă, care le permite o conectare “non-duală” cu copilul.

De ce este importantă prezența conștientă

În ipoteza mea, copilul cu “autism” are nevoie de o educație specială care să-i dezvolte mintea și identitatea. Pe care un părinte sau terapeut cu ceva experiență în mindfulness i-o pot oferi. Însă în multe cazuri, părinții acestor copii sunt ei înșiși în configurații ale eului mai puțin conectate cu realitatea, și nu au activată abilitatea de fi martor permanent. În cuvintele spiritualității new-age, e nevoie de părinți care au trăit experiența de “iluminare”. Totuși, niciun terapeut însă nu poate să-i ceară părintelui să se trezească. Ce se poate face?

Tehnicile de mindfulness sunt un bun exercițiu în acest sens și cred că practica mindfulness poate ajuta. Cred că un părinte cu un lifestyle mindful, împreună cu un terapeut care știe ABA dar și mindfulness, pot avea rezultate mai bune în lucrul cu copiii cu autism.

Și aici apare Raluca.
Raluca este psiholog, art-terapeut și terapeut ABA. Trece ea însăși prin procesul de transformare interioară și lucrează cu abilitatea de a fi observator, și s-a decis să aplice această abordare în lucrul cu un copil diagnosticat cu autism. S-a așezat în meditație, și s-a conectat cu copilul într-un mod nondual, adică non-cognitiv, non-emoțional și non-senzorial, prin spațiul comun de prezență pre-conștientă

S-a lăsat în acest câmp colectiv de prezență, și s-a conectat cu copilul. În acel moment, copilul a abandonat ce făcea și venit la Raluca, s-a uitat în ochii ei, și.... au început să vorbească... fără cuvinte. Ce a auzit a fost ca un fel de dialog/monolog interior, care furniza răspunsuri la întrebări nespuse.

Raluca se auzea spunând:
- “Sunt aici sa te ajut sa comunici cu ceilalți, pentru ca viața ta să fie mai ușoară”.
Întrebările puse de copil, la care pare că se răspundea erau:
- “Ce e cu vorbitul ăsta, de ce oamenii din jur insistă să vorbesc? Ce vreți de la mine, de ce să vorbesc?
- “Cand vorbesti, cei din jurul tău înțeleg mai ușor ce vrei”.
- “Tu cum reușești să comunici cu mine?”
- “Pentru ca ceilalți [adulți] au uitat cum să comunice așa, e nevoie să-și aducă aminte; eu am exersat [conectarea] asta”.

După jumătate de oră, o altă scenă: în parc, doi copilași de aproape doi ani stăteau unul lângă altul și păreau a nu face nimic, dar erau conectați. I-a venit în cap următoarea întrebare:

- “Dar ce doi [copii] de ce vorbesc?”
- “Ei nu știu să vorbească încă, fetița învață acum. Nu au uitat, abia acum învață”.

Apoi, copilul a început să se joace cu celalte lucruri din parc, din proprie inițiativă. 

A fost un dialog în realitate sau doar și-a imaginat? Am speculat, discutând despre asta ulterior, că singura modalitate de a explica ce s-a întâmplat este următoarea: datorită conectării, copilul a simțit că mai e cineva în “spațiul înconjurător”, și a venit să vadă cine este. Și când s-a conectat la Raluca, copilul a putut să manifeste cuvintele folosind inconștient structura cognitivă a Ralucăi. Au schimbat câteva informații, care Ralucăi i-au apărut sub formă de dialog interior. Pare magic, dar nu e.

Am găsit descris acest fenomen sub denumirea de shamanic transference, dar cred că este mai ușor de înțeles prin asemănarea lui cu un alt fenomen, mai cunoscut, numit vis lucid. În visul lucid, persoana știe că visează, și dacă este folosit în scop de dezvoltare personală, visul lucid poate fi un bun instrument de explorare a propriului inconștient și a inconștientului colectiv.

Am descris experiența Ralucăi pentru că, în opinia mea, asta este ceea ce părintele e nevoie să învețe, pentru a se conecta cu copilul. E nevoie să înceteze să-i mai ceară feedback “de un anume fel” pentru a se înțelege cu el, și să înceapă să asculte, să lase copilul să comunice în felul lui. O conectare totală cu copilul, o abandonare a propriului Eu, pentru câteva minute. Nu vorbesc de telepatie sau channeling, ci de o conectare naturală și profundă cu copilul. Din fericire, unii părinți se lasă transformați de copil, conectându-se prin intermediul iubirii necondiționate.

Oferă sau nu feedback copiii cu autism? Despre switch-ul subpersonalităților

Când încerc să înțeleg cum funcționează de fapt copiii cu autism, mă întreb: cum sunt ei diferiți? O perspectivă care pare posibilă este următoarea: la fel ca și adulții, copiii cu autism au o serie de subpersonalități, sau cu alte cuvinte, mini-identități, seturi de comportamente și reacții grupate în jurul unui punct central. La adulți, ele sunt conectate cu rolurile pe care le îndeplinim, de exemplu soț, mamă, soție, salariat, tată, bunic, copil, prieten, coleg. În cazul copiilor cu autism, cred că ele se bazează stimulii din mediu sau din propria ființă. De exemplu: mi-e foame, apă, mama dă apă, mă simt bine.

La adulți, aceste subpersonalități sunt încorporate într-o imagine unitară, într-un narativ despre propria persoană. Este povestea eului, pe care ne-o spunem în fiecare secundă, până când la un moment dat o schimbăm. La copiii “cu autism”, stimulii din mediu activează aleatoriu aceste configurații de idei și comportamente. Modul în care schimbă subpersonalitățile pare total ilogic si impredictibil pentru un adult: copilul oscilează permanent între stimulii din mediu, pentru că nu au un încă un „eu social” care să păstreze un fel de corență logică a sistemului.

Deși par aleatorii la prima vedere, reacțiile copilului pot fi interpretate vizual, dacă privim totul ca și cum ar fi o scenă de teatru, în care există personaje umane, dar și toate obiectele sunt personaje.

Mintea adultă poate observa patternurile în jocul personajelor, poveștile care există între ele. Cu alte cuvinte, poate să vadă ansamblul: copilul și spațiul din jur. Printr-o defocusare a atenției, poate privi global scena “cu copilul” plus „mediul înconjurător”. Totul face parte din scenă, copilul, obiectele din jur, părintele, oamenii din jur, starea emoțională a oamenilor din jur, gândurile generate de corp și de oamenii din jur...

În această bogăție senzorială, copilul mai degrabă dansează. Asta și fac, uneori, când noi îi vedem că fac mișcări repetitive, ei de fapt dansează cu spațiul, se lasă purtați de valurile de idei, gânduri, sentimente și senzații. Poate și din acest motiv, unii părinți reușesc să comunice cu copiii lor prin cântece.

Anamaria, psihanaliza și fizica cuantică

Pe Anamaria am întâlnit-o la Chocolat, împreună cu mama ei și cu Raluca. Ce am observat pe durata întâlnirii: Anamaria experimenta lumea ei “interioară”, dar avea și momente de prezență în relația cu noi. Care însă, se succedau neregulat. Era ca și cum, din cele 40 de programe care rulează în ea (predominant senzoriale, aș spune), doar 3 au legătură cu lumea fizică. Atenția se plimba neregulat prin ele, și se activau aleatoriu, pentru câteva secunde sau minute.

Ceva de genul: 10 secunde configurația 12, bazată pe conectarea cu oamenii. Se uita la oameni, îi venea și mamei rândul, și era bucuroasă de conexiune. Apoi 2 minute configurația 34, bazată pe conectarea cu scaunul. Apoi 7, mi-e sete vreau apă. De unde? Mama, vreau apă. Apă, ce nu înțelegi? Mama o citește din ochi și se uită la comportamentul ei nonverbal, și-i dă apă. Succes. Apoi programul 44, Ovidiu. La un moment dat, i-am cerut feedback la o afirmație. Și am așteptam răspunsul. A venit peste 5 minute. S-a ridicat de la masă, s-a dus la aparatul de cafea de la bar, în care mă reflectam, și prin reflexie, s-a uitat la mine. Mă uitam și eu la ea. “Am remarcat ce ai zis”, am simțit că mi-a spus. Apoi switchul mini-identităților a continuat 23, 34, 1, 4 etc.

Poate ar fi util ca părinții să fie atenți la aceste subpersonalități. Să observe cum se manifestă, în timp ce se manifestă, și să fie prezenți conștient tot timpul, pe măsură ce aceste programe rulează în copil. La un moment dat, conexiunea va deveni permanentă, și atunci poate începe un proces accelerat de învățare. Este ca și cum în această situație, părinții și terapeuții s-ar pune la dispoziția copilului ca puncte de rezonanță pentru formarea eului.

Într-o perspectivă a-la Rupert Sheldrake, aș spune că acest câmp are nevoie de cel puțin un observator pentru a se putea vedea pe el, pentru a deveni particulă (observer effect). Când părintele “vede copilul” și îl poate oglindi ca martor, copilul vede și el cum arată configurația psihică a părintelui și poate imita ce vede acolo. Aș spune că unda își caută o structură pe care să se manifeste. Și în timp, copilul învață inconștient de la părinte sau terapeut să găsească denumiri (labels) și concepte pentru realitatea exterioară pe care o experimentează.

O perspectivă entheogenică și speculativă a acestei conexiuni totale: copilul are din naștere un nivel atât de ridicat de DMT în corp, încât câmpul de prezență pură este frecvența de bază a copilului (ca exemplu, să spunem că acest câmp are frecventa 13.000 MHz). Ca să își folosească mintea, care are o frecvență de 8.000 MHz, el are nevoie să “coboare” frecvența, pentru a putea folosi etichete, pentru a putea simți conștient emoțiile (6.000 MHz) și corpul (2.000 MHz). Modelul e ipotetic, dar cam așa se văd lucrurile din perspectiva nonduală.

Copiii care se nasc cu un nivel foarte ridicat de DMT în corp au nevoie să coboare frecvența ca să se conecteze cu lumea. Noi ceilalți, am fost născuți cu frecvența de bază în corp (2.000Mhz), și învățăm să ne extindem conștiința și să creștem frecvența. Și mulți oameni urmează o practică spirituală pentru a atinge acest obiectiv. Pe care acești copii îl simt deja. Ei sunt deja “acolo” unde noi ne dorim să ajungem sau am ajuns deja. Dar ei nu știu că sunt acolo.

Când un adult ajunge conștient să se conecteze cu acest câmp de prezență “preconștient”, apare experiența mistică de conectare cu tot ce ne înconjoară. Și “preconștientul” devine “transconștient”. Dar nu se schimbă nimic. Este același câmp. Diferența este că după experiența “iluminării”, se activează Sinele observator, martorul interior, și persoana „știe” că e prezentă. A apărut un observator în câmp.

Nu e nevoie să fii Buddha ca să gândești ca un Buddha

Când un om obișnuit ajunge să trăiască în câmpul de conștiență pură, devenind un buddha at the gas pump, el are deja armonizate mintea, emoțiile și corpul. Are cumva schema logică a trecerii prin viață și a evoluției. De aceasta schemă cred că se folosește inconștient copilul, dacă părintele se conectează. Dacă însă părintele sau terapeutul nu au ajuns ei înșisi acolo, și nu au schema logică care să ducă la prezența conștientă, copilul învață foarte greu, pentru că sunt fire logice lipsă.

În modelul ipotetic cu frecvențele, e nevoie ca părintele să activeze toate frecvențele de la 2.000 MHz, la 13.000 MHz. Ceea ce se și întâmplă natural în procesul de evoluție (și mă face să cred că ipoteza mea nu e chiar atât de speculativă). Tradițiile orientale vorbesc de acest proces de ridicare a vibrației când spun că pe parcursul trezirii interioare, energia Kundalini intră pe Sushumna-Nadi, canalul central de energie, si urcă de la Muladhara la Sahasrara, activând toate chakrele intermediare, cu frecvențe din ce în ce mai ridicate.

Nu-i văd pe acești copii ca fiind “iluminați” sau “indigo”. Au doar ceva care-i face să fie foarte conectați cu realitatea, însă nu reușesc să se “fixeze” pe ea. Au nevoie de ajutor pentru a se conecta la realitate folosind mintea, corpul și emoțiile, și simțind senzorial tot ce ne inconjoară.

Ce este atenția difuză (globală)?

Despre atenție am scris într-un articol: “În opinia mea, procesul de transformare poate fi declanșat și printr-un antrenament simplu de dividere a atenției. În loc să ne focusăm întreaga capacitate de a fi atent asupra unui lucru exterior, putem încerca să păstram un x% din atenție asupra imaginii de ansamblu și y% din atenție asupra propriei ființe. Un fel de zooming out”.

Dezvoltarea abilității de a nu mai focusa 100% din atenție pe obiectul atenției și distribuirea atenției simultan asupra contextului (exterior, interior) și asupra însăși procesului atenției (aware of awareness) face parte din efortul de construire a abilității de a fi martor permanent, indiferent ce stimuli apar în câmpul perceptiv și experiențial. Cercetările lui Les Fehmi despre open focus arată cum funcționează creierul în timpul activării atenției difuze, și care sunt beneficiile. Deși în general suntem obișnuiți să folosim atenția concentrată (tunnel vision), prin exercițiu ne putem dezvolta abilitatea de a accesa toate cele 4 tipuri de atenție.

În opinia mea, copiii cu autism au deja activată atenția globală și sunt imersați în totalitate în conținutul experienței (tipul diffuse immersed, în teoria lui Les Fehmi). Este ca și cum, copilul trăiește într-o supă de informație, vede tot și e conectat de tot. Și doar “reacționează” la stimulii din mediu. E important pentru părinte să observe și să înțeleagă cum reacționează copilul la stimulii din mediu și cum i se activează mini-identitățile în raport cu fiecare stimul. Pentru că sucesiunea stimulilor e aleatorie, sau urmeaza patternuri aparent neclare, este dificil pentru părinte să “înțeleagă” ce se întâmplă. Însă poate simți, și în timp, se poate obișnui cu "stilul" copilului, învățând de la copil lecțiile nespuse.

Gândirea vizuală

Dacă ipoteza mea este corectă, atunci și gândirea vizuală este importantă. Ne putem conecta mai ușor cu copiii cu autism dacă folosim gândirea vizuală, dacă folosim imagini în comunicarea cu ei. Mergând pe ideea de frecvențe, trei dintre tipurile de gândire ar fi următoarele: gândirea folosind concepte (8.000 MHz), gândirea folosind imagini (9.000 MHz), gândirea de tip cauzal, abstractă și la limita conceptelor (12.000 MHz). În acest model pur teoretic, centrul de gravitație al Sinelui copilului este în zona de 13.000 MHz și are nevoie de o frecvență mai apropiată pentru a se conecta. Cea mai apropiată de el și care l-ar ajuta este frecvența gândirii vizuale. În felul acesta, se poate adapta de la 13.000 MhZ la 9.000 MHz, si apoi la concepte, emoții și corp. Totul e un lanț neîntrerupt de frecvențe care se întrepătrund. În engleză se numesc resonating nested networks, și sunt descoperite de Anirban Bandhyopadyay, un cercetător care explorează această interacțiune între planurile realității în termeni de frecvențe.

Ce ar putea să facă un părinte în acest sens? Să învețe să-și folosească gândirea vizuală, sau dacă deja este familiarizat cu ea, să o folosească predominat în relația cu copilul. De exemplu să ceară și să observe feedbackurile vizuale ale copilului, codate în comportamentul nonverbal. Folosirea art-terapiei este excelentă, în acest context.

Mai jos câteva linkuri cu informații și exerciții care pot fi utile pentru părinți și terapeuți în înțelegerea lumii așa cum o experimentează un copil cu autism:

Andrea Olsen – Seven movement explorations: șapte excursii video despre prezența conștiență în corp, în diferite aspecte “Arriving”, “Refreshing fluidity”, “Breath and Voice”, “Remapping verticality”, “Perception”, “Balancing the Nervous System”, “Embracing Mystery”.
   
The secret life of chaos”, un film despre patternuri si cum se organizează auto-organizează haosul în structuri fractale.
   
Beyond Thought (Awareness Itself)”, un film despre experiența de martor și prezența conștientă.
   
I Am … The Great Mystery”, o conferință susținută de ShantiMayi despre nondualitate.
   
Inner Worlds, Outer Worlds”, o serie de patru documentare despre „Akasha”, „The Spiral”, The Serpent and the Lotus”, „Beyond Thinking”.

Un exercițiu pentru părinți/terapeuți: stați lângă copil, și activați-vă atenția globală. Priviți spațiul, și lăsați privirea se se ducă acolo unde apar stimulii. La un moment dat, veți vedea că și copilul face același lucru: reacționează la aceiași stimuli care vă atrag și dvs. atenția. În acel moment, copilul vă va observa. Deveniți conectați (entangled). 

Atenția globală poate fi exersată și în alte contexte, de exemplu mergând pe stradă.

Detalii despre toate aceste concepte și abordări din perspectiva psihologiei transpersonale am prezentat în Psychology of Becoming Conscious (o varianta în română aici).

În concluzie, cred că pentru a facilita dezvoltarea psihologică a copilului cu autism, ambele forme de interacțiune sunt necesare: ABA și prezența conștientă. Și metoda potrivită pare a fi ascultarea. Ascultarea vieții în toate formele ei, și pe toate frecvențele posibile.

Ovidiu Brazdău
26 feb. 2016

[1] Brown K. B., Ryan R., M. (2003). The Benefits of Being Present: Mindfulness and its Role in Psychological Well-Being. Journal of Personality and Social Psychology, Vol. 84, No. 4, 822–848.

« inapoi

Articol vizualizat de 3099 cititori

www.armonie.ro
MESAJ DE INTERES PUBLIC

 
 
Reteaua Info-Sanatate
Harta Spitale si Centre Medicale
Recomandare video
Dosarul Electronic de Sanatate al Pacientului   Dosarul Electronic de Sanatate al Pacientului

Prezentare pentru medici despre dosarul electronic de sanatate al pacientului.

vezi toate video »


© Reteaua Info-Sanatate, 2008-2017
    Info-Sanatate este operator de date cu caracter personal nr. 26805

   
Adnet