Boli si tratamente
vezi toata lista

Sondaj

Cat timp ati asteptat in vederea consultatiei, ultima data cand ati fost la medic?

 sub 15 min.
 15-30 min.
 31-45 min.
 45 min-1 ora
 O ora si jumatate
 2 ore sau peste

 

Evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor

Evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor

Când sunt necesare şi cine are dreptul să solicite examenul medical periodic şi cel la angajare?

Octavian Luchian

 

Octavian Luchian este medic primar specialist în Medicina Muncii în cadrul Centrului Medical MediClass


In opinia expertilor Organizatiei Internationale a Muncii si a Organizatiei Mondiale a Sanatatii “medicina muncii are drept scop promovarea si mentinerea celei mai ridicate stari fizice, mentale si sociale a lucratorilor din diferite profesiuni, prevenirea oricarui prejudiciu adus sanatatiii acestora ca urmare a conditiilor de munca, protectia activitatii lor impotriva riscurilor, rezultand din prezenta factorilor ce pot prejudicia sanatatea lor, plasarea si mentinerea lucratorului intr-o activitate corespunzatoare aptitudinilor sale fiziologice si psihologice, in general – adaptarea muncii pe masura posibilitatilor omului si pe fiecare om corespunzator sarcinii lui.” Cadrul juridic in care se dasfasoara activitatea de medicina muncii in tara noastra este reprezentat de “Legea securitatii si sanatatii in munca Nr:319/2006” si normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca. Aceste date normative sunt publicate in colectia de legislatie-lucrare editata de Institutul National de Protectia Muncii.

Am facut aceste precizari pentru a sensibiliza medicii care lucreaza in unitatile medicale private sau de stat , si astfel, sa se poata informa si direct la sursa asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin. Legislatia noastra a fost elaborata de specialisti din Ministerul Muncii si are la baza legislatia Comunitatii Europene adaptata in unele situatii la specificul tarii noaste. Medicii spec Angajatorii din orice domeniu de activitate atat din domeniul public, cat si din cel privat, sunt obligati sa respecte reglementarile in vigoare privind prevenirea, depistarea si dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie. Cele mai eficiente metode de evaluare a starii de sanatate a lucratorilor in relatie cu expunerea la riscuri profesionale sunt examenele medicale de medicina muncii. Necesitatea acestor examene medicale s-a impus pe masura ce s-a constatat ca practicarea unor activitati sau exercitarea acestora in anumite conditii au contribuit la afectarea starii de sanatate a respectivilor lucratori.

Activitatea profesionala are la baza o serie de stimuli, atit de natura interna (motivatia, dispozitia si vointa de munca), cit si de natura externa ( mediu ambiental si psihosocial favorabil). Astfel,organizarea pe criterii stiintifice, medicale, a activitatii este benefica atit angajatorului cit si lucratorului. Serviciile medicale obligatorii prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajarea in munca, examenul medical de adaptare la locul de munca,examenul medical periodic, examenul medical la reluarea activittatii, promovarea sanatatii la locul de munca. In cazul sectoarelor cu riscuri: alimentar ,farmaceutic, munca la inaltime,munca la curenti de medie sau inalta tensiune, aprovizionare cu apa, servicii catre populatie, cazare colectiva, piscine, salubritate, etc., examenele medicale se pot completa cu examinari specifice la indicatia medicului de medicina muncii. Finalitatea acestor examene medicale se concretizeaza in completarea fisei de aptitudine numai de catre medicul de medicina muncii, care stabileste aptitudinea, inaptitudinea lucratorului pentru locul de munca respectiv sau eventuala aptitudine conditionata de vindecarea diverselor afectiuni.

In toate unitatile, care au un numar de cel putin 50 de lucratori, este obligatorie organizarea “Comitetul de securitate si sanatate in munca”, care functioneaza dupa regulamentul propriu si din care trebuie sa faca parte medicul de medicina muncii al unitatii respective. Angajatorul impreuna cu membrii Comitetului asigura echipamentul de lucru, echipamentul de protectia muncii, alimentatia de protectie, materialele igienico-sanitare, respectarea masurilor de asigurare a sanatatii la locul de munca etc. Activitatea profesionala are la baza o serie de stimuli, atit de natura interna (motivatia, dispozitia si vointa de munca), cit si de natura externa ( mediu ambiental si psihosocial favorabil). Prin toate cele expuse anterior -organizarea pe criterii stiintifice, medicale, a activitatii este absolut logica, necesara si in acelasi timp benefica atit angajatorului cit si lucratorului. Medicii specialisti de medicina muncii , medicii de familie cu competenta in medicina de intreprindere precum si medicii de familie fara aceasta competenta- trebuie sa cunoasca si sa aplice corect legislatia semnalata .Acest lucru este absolut necesar, pe de o parte pentru a putea elibera in mod corect documentele medicale necesare desfasurarii procesului muncii a solicitantilor din tara cat si eliberarea certificatului medical pentru cei care merg la lucru in starainatate.

Pe de alta parte, toate aceste activitati trebuie desfasurate numai de catre medicii abilitati,conform normativelor in vigoare ale Ministerului Sanatii si Familiei. Pentru activitatea practica a personalului medical care desfasoara activitati de medicina muncii (examenul medical la angajare si examenul medical periodic) a fost elaborata Hotararea de Guvern Nr:355 din 11 Aprilie 2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor si este singurul act normativ in acest domeniu. Actele normative amintite mai sus stabilesc cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de riscurile pentru securitate si sanatate ce pot fi prezente la locul de munca. In articolul Nr:4 din Hotararea 355 se prevede ca “supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata de medicii specialisti de medicina muncii ‘’- prevedere ce se regaseste in legislatia Comunitatii Europene si este obligatorie pentru toti membrii Comunitatii deci ,de acum, si pentru tara noastra. Angajatorii din orice domeniu de activitate,atat din sectorul public,cat si din sectorul privat, dar si medicii- sunt obligati sa respecte aceste reglementari. Serviciile medicale profilactice care asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajare in munca, de adaptatre periodic, la reluarea activitatii promovarea sanatatii la locul de munca.Aceste activitati nu pot fi facute de catre medicul de familie.Pe de o parte deoarece,conform legislatiei europene la care ne-am aliniat, aceasta este obligatia medicului specialist de medicina muncii sau a celui cu competenta in medicina de intreprindere .

Pe de alta parte, logic vorbind, nici nu ar avea la dispozitie timpul necesar sa relizeze acestea in paralel cu atributiile sale de medic de familie care are o lista cu sute sau mii de pacienti a caror stare de sanatata trebuie s-o gestioneze ! Medicul de familie cu competenta in medicina muncii poate efectua examenele clinice la angajare sau periodice si completarea fisei tip, dar, intrucat nu cunoaste conditiile in care va lucra noul angajat, avizul medical de aptitudine este dat numai de catre medicul de medicina muncii. Ca orice act medico-legal, faptul ca fisa de aptitudine este semnata si incheiata de medicul de medicina muncii , toata responsabilitatea pentru starea de sanatate a angajatului-cu toate consecintele ce decurg din aceasta- revine medicului de medicina muncii. Pentru elucidarea starii de sanatate a lucratorului, medicul de medicina muncii poate solicita examinari suplimentare in cazul unor suspiciuni ; aceste investigatii nu sunt prevazute in “fisele” privind serviciile medicale profilactice detaliate in functie de expunerea profesionala.

Doar o pregatire profesionala aprofundata-cum este cea a medicului specialist de medicina muncii si eventual a medicului generalist cu competenta in medicina de intreprindere (prin curricula parcursa de acestia) ar putea rezolva corect din punct de vedere medico-legal situatii de acest fel. Plecarea la munca in strainatate se face in mod organizat de Ministerul Muncii, iar la recrutarea diverselor categorii de muncitori calificati sau necalificati se efectueaza controlul medical la angajare in conformitate cu legislatia sus amintita. Nu vorbim aici de plecarile individuale la munca in strainatate, care la plecare isi iau o adeverinta medicala de la medicul de familie precum ca sunt “clinic sanatos” si nu sufera de vreo afectiune transmisibila. Examenul medical in strainatate il face angajatorul in functie de specificul locului de munca, majoritatea insa se angajeaza ca muncitori necalificati. Serviciile medicale profilactice care asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajare in munca, de adaptatre periodic, la reluarea activitatii promovarea sanatatii la locul de munca.

Aceste activitati nu pot fi facute la medicul de familie fiindca nu are la dispozitie timpul necesar, iar pe de alta parte este obligatia medicului cu competenta de medic de intreprindere sau a medicului de medicina muncii. Intrucat medicul de familie nu cunoaste conditiile in care va lucra noul angajat, dupa efectuarea examenului medical la angajare si completarea fisei tip, avizul medical de aptitudine este vizat de medicul de medicina muncii. Ca orice act medico-legal faptul ca fisa de aptitudine este semnata sin incheiata de medicul de medicina muncii , toata responsabilitatea pentru starea de sanatate a angajatului revine medicului de medicina muncii. Medicul de medicina muncii pentru elucidarea starii de sanatate a lucratorului poate solicita examinari suplimentare in cazul unor suspiciuni , investigatii care nu sunt prevazute in “fisele” privind serviciile medicale profilactice detaliate in functie de expunerea profesionala.

Daca aceasta situatie este valabila in tara, pentru persoanele care sunt recrutate de Ministerul Muncii- cererea de angajare va fi completata de “serviciile de recrutare” care cunosc locul unde vor lucra si pentru ce meserie se angajeaza lucratorii pentru o preselectie profesionala. Biroul de recrutare a fortei de munca solicita in acest sens un certificat medical “tintit” cu examinari specifice pentru locul de munca propus lucratorului in functie de calificarea lui, iar cartificatul medical va fi semnat atat de medicul specialist de medicina generala cat si de medicul de medicina muncii. Pentru persoanele care incheie un contract de munca prin birourile de recrutare a fortei de munca la semnarea contractului este obligatoriu prezentarea certificatului medical semnat de medicul de medicina muncii.
« inapoi

Articol vizualizat de 8797 cititori

MESAJ DE INTERES PUBLIC

 
 
Reteaua Info-Sanatate
Harta Spitale si Centre Medicale
Recomandare video
Dosarul Electronic de Sanatate al Pacientului   Dosarul Electronic de Sanatate al Pacientului

Prezentare pentru medici despre dosarul electronic de sanatate al pacientului.

vezi toate video »


© Reteaua Info-Sanatate, 2008-2017
    Info-Sanatate este operator de date cu caracter personal nr. 26805

   
Adnet